Operatie la san in timpul alaptarii

Lebada mama

Operatie la san in timpul alaptarii

Buna dimineata lebedelor,

Ma legan in fotoliul-balansoar in timp ce il privesc pe bebe Adam cum doarme si am laptopul in brate. Ma gandesc cum sa incep sa va povestesc despre experienta mea cu privire la operatia la san pe care am avut-o, acum vreo 4 luni.

Important este ca inca il alaptez!

Asa, sa incepem cu nasterea despre care puteti citi in articolul de aici.

Pe scurt a fost cezariana de urgenta, la vreo 2 ore de la nastere l-am pus la san, el sugea foarte puternic dar aveam doar cateva picaturi de colostru. A doua seara mi-a „venit laptele” dupa recomandarea unei asistente de a ma linisti si a ma uita la desene animate… practic am lasat televizorul pe desene animate si eu mai trageam cate un ochi si acolo.

Dupa 3 zile am ajuns acasa, bebe deja sugea foarte bine, se satura in cateva minute, uda bine scutece.

Totul bine si frumos, lua in greutate bine, eu ma recuperam bine dupa cezariana, la vreo saptamana deja puteam sa il alaptez culcata.

Dupa vreo 3-4 saptamani am simtit o galma la sanul drept, cumva in el.

M-am speriat foarte tare, m-am gandit la ce e mai rau!

I-am spus sotului, el a zis ca poate e lapte ramas pe acolo sa ii dau sa suga mai mult. Ok, zis si facut…galma tot acolo.

Am intrebat-o pe sora-mea, ca doar ea nascuse cu un an si ceva inainte, inca alapta…mi-a zis sa pun pompa sa traga bine ca a avut si ea. Si m-a intrebat daca ma doare. Nu ma durea deloc. Am pus pompa, iesea mult lapte dar galma tot acolo.

I-am spus doctoritei cu care am nascut si mi-a recomandat sa alternez sanii ca este probabil vreun canal de lapte blocat.

Dam pe repede inainte si la controlul de 6 luni i-am aratat doamnei doctor, m-a palpat si mi-a facut o ecografie mamara. Acolo s-a vazut sigur ca era un nodul, eu vedeam ca un S in el. Mi-a dat tratament, o injectie cu ceva, aplicari locale de diclofenac gel, rivanol.

Nu a mers cu nimic ba chiar intr-o luna se marise.

Doamna doctor a recomandat operatie, a zis ca nu pare a fi ceva grav dar trebuie operat. Sa opresc alaptarea si ma opereaza.

Bebe avea aproape 3 luni, nu vroia sa ia biberon dupa multe incercari ale noastre.

Am zis sa cautam si alte pareri, gasisem ceva tratament cu nu stiu ce sunete, sau putea sa imi scoata laptele de acolo cu seringa. Totusi nu era sigur pentru ca nu se stia daca chiar e lapte.

Alte pareri, alti doctori

Am ajuns la Gynecoland, o clinica recomandata pentru operatiile la san, la o doamna doctor care m-a vazut si mi-a recomandat 7 zile de antibiotic. Am fost incantata ca antibioticul era compatibil cu alaptarea, dar mi-a recomandat sa nu ii mai dau din sanul drept sa suga. Lucru de care am aflat mai tarziu ca era gresit, am incercat dar nu se satura numai cu un san.

Dupa tratamentul cu antibiotic cand a vazut doctorita ca nu se micsorase a zis ca trebuie neaparat punctie biopsica. Deja imi programase operatia. Mi-a zis ca se asteapta la ce e mai rau, am iesit plangand din cabinet.

Cand au auzit ai mei au zis ca in niciun caz sa nu fac punctie si sa mai vedem alti doctori.

Am ajuns la ecografie la Regina Maria Sun Plaza unde am dat de o doamna doctor priceputa, mi-a facut ecografie si a zis ca sigur e lapte dar trebuie operat.

Am mai fost la o alta doamna doctor intr-o clinica vizavi de spitalul Fundeni si m-a palpat, a zis ca nu este ceva rau pentru ca nodulul este rotund, se misca si nu am nimic la subrat dar trebuie operat si intrerupta alaptarea. Dansa mi l-a recomandat pe domnul doctor Gabriel Gogescu de la Euroclinic Regina Maria, unde de altfel m-am si operat.

Operatia la san

Am ajuns la domnul doctor care m-a palpat si mi-a zis ca da, trebuie operat, ca este periculos sa il lasam acolo mai ales in perioada alaptarii dar NU TREBUIE SA OPRESC ALAPTAREA.

Asta asteptam sa aud ca am si stabilit ziua operatiei, urmatoarea saptamana.

Am trecut printr-o gramada de emotii pentru ca nu stiam ce va face Adam toata ziua fara mine, fara san caci oricat am incercat sa ii dam lapte din biberon nu lua.

Am fost la controlul preanestezic, apoi dupa 2 zile a venit ziua operatiei.

Am avut noroc cu sora mea ca inca o alapta pe nepotica mea, care avea atunci aproape 2 ani, o mai alapteaza si acum.

Am plecat la 7 dimineata cu parintii mei la spital, Bebe Adam a ramas cu sotul meu, cu socrii si sora mea, la o casa distanta. I-am dat inainte sa suga bine si am plecat cu o mare durere in suflet, nu stiam ce ma asteapta, nu stiam ce o sa faca el toata ziua.

Am ajuns la spital si dupa ce am stat cu mami vreo ora pe holul de jos, la receptie, ne-a dus sus, la x etaj, nu mai imi aduc aminte. Mami a ramas pe un alt hol si eu m-am dus sa ma pregatesc intr-o rezerva.

Aveam pompa de san cu mine si m-am muls cu gandul ca sotul meu sa vina mai tarziu si sa ia laptele sa i-l duca lui bebe. Aveam si frigiderul plin cu lapte.

In rezerva a trebuit sa imi fac dus cu un burete si un sapun special, desi acasa imi facusem cu betadina, si m-am imbracat cu un halat/camasa de noapte de la ei. Intre timp m-am muls si am sunat pe whatsapp video sa vad ce se intampla acasa. Bebe Adam era bine, supsese de la sora mea. A venit o asistenta foarte draguta care mi-a pus o branula, o perfuzie si la scurt timp am coborat jos in sala de operatie.

Domnul doctor m-a linistit si mi-a zis ca o sa pot alapta in continuare, si ca in principiu pot pleca acasa seara. M-a rugat sa nu mai plang ca o sa fie bine. M-a intrebat daca sigur nu vreau incizia in dreptul mamelonului ca asa nu o sa se vada. Daca imi facea astfel, nu mai puteam alapta asa ca am ales sa imi faca incizia mai sus ca sa pot alapta. Mi-au facut anestezie generala.

Dupa operatie am stat cateva ore la terapie intensiva, aveam un bandaj de jur imprejurul sanilor, cand a venit sotul meu sa ma vada i-am zis sa se uite daca mai am sanul drept. Mi-a zis ca sunt nebuna ca i-a zis doctorul ca e totul bine.

Am avut un galactogel cu lapte si un nodul mic. Practic nodul acela mic statea pe canalul de lapte si se formase un alt nodul plin cu lapte.

Cand a facut incizia a curs laptele de acolo. La examenul din timpul operatiei au iesit benigne si am mai asteptat cateva saptamani rezultatul definitiv, la fel totul era bine.

Dupa operatie

Pe la ora 16 am ajuns in salon, acolo au venit si mami si sotul meu si au stat cu mine pana pe la 19 cand a venit domnul doctor. Acesta mi-a schimbat pansamentul, mi l-a pus asa incat sa am mamelonul liber sa pot alapta. Dansul mi-a zis ca pot alapta cum ajung acasa dar anestezista mi-a zis sa astept pana la 7 dimineata.

La ora 20 eram in masina. Am ajuns acasa, bebe dormea in dormitor asa ca m-am dus in alta camera sa dorm si eu sa nu ma simta pe acolo ca sa nu ceara san de la mine, pana la 7 dimineata. S-a trezit, a venit sora mea sa il alapteze dar nu mai vroia de la ea. A inceput sa planga, sa tipe…pana la 10 noaptea nu am mai rezistat si i-am dat sa suga putin cat sa adoarma, trecusera 12 ore de la anestezie si primisem acceptul domnului doctor. A adormit cum a simtit sanul operat in gurita.

Recuperarea dupa operatie

Nu v-am zis ca imi lasase un tub de dren prin care sa curga laptele si alte secretii ca doar aveam o incizie unde era si canal de lapte. Imi curgea lapte in acelasi timp si la fel de mult cat imi curgea prin mamelon, atunci cand sugea. Am fost de vreo 10 ori la schimbat pansament la domnul doctor. M-a invatat cum sa mi-l schimb si eu.

Puneam cate 2 pungi de pansamente sterile si deasupra pansament omnifix, de 4 ori pe zi…si tot imi curgea lapte si pe langa. Nu aveam dureri decat cand se atingea tubul de dren de ceva.

Dupa 2 saptamani mi-a scos tubul de dren.

Pana la urma mi-am pus un pansament mic, care are ioni de argint si nu stiu mai ce…exact pe cusatura si un tampon de san in sutien pe care il schimbam de cate ori se umplea. Pansamentul il schimbam de ori pe zi.

Am avut tot felul de peripetii…se prinsese o ata in pansament si era sa imi descos operatia, am taiat capatul atei si a intrat in operatie si a trebuit ca domnul doctor sa imi scoata ata cu o penseta mare. Aveam tot felul de rani de la pansament dar m-a salvat o crema cu aloe vera de la Nomasvello. O aplicam in strat subtire si aveam grija sa nu ajunga la mamelon. Imi era teama ca pana la urma o sa trebuiasca sa opresc alaptarea pentru ca nu se inchidea plaga.

Dupa o luna si cateva zile s-a inchis operatia si nu mi-a mai curs lapte deloc.

Chiar daca am trecut prin atatea lucruri cea mai mare satisfactie a mea este ca am facut tot ce am putut ca sa il alaptez pe bebe si inca il alaptez.

Cand mai vad cate o „fandosita”, scuzati-mi expresia, care daca o doare putin cand suge copilul… nu mai alapteaza sau fel de fel de motive sau care nu suporta sa vada alta mamica alaptand… ma enerveaza, vorba unei colege din blogosfera, ca impartim acelasi aer.

A nu se intelege ca nu cred ca exista motive serioase pentru care nu se alapteaza.

Si ce credeti…alaptez oriunde, oricand! E dreptul meu!

Daca aveti intrebari sau aveti nevoie de numere de telefon sau alte informatii legate de operatie, daca sunteti si voi in aceeasi situatie, puteti sa imi scrieti pe mail alyexandra@gmail.com.

Si voi, cele care ma cititi, mergeti la control la san, luati trimitere si mergeti. Pentru cele care luptati cu ceva mai rau, va incurajez, o sa fiti bine, fiti puternice. Daca aveti vreo cunostinta cu probleme, fiti alaturi de ea, sustineti-o, ajutati-o.

Si nu uitati de SHARE poate ajuta pe cineva!

O zi frumoasa!

Pupici,

Aly

 

 

 

 

 

 

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *