Nasterea la un spital privat

Experienta mea

Nasterea la un spital privat

„Nasterea ar trebui sa fie cea mai mare realizare a ta, nu cea mai mare frica!” Jane Weiderman

Buna lebedelor,

A trecut o luna de la nastere, de cand am devenit mamica, si m-am gandit sa va povestesc experienta nasterii mele.

Multa lume si-a facut o impresie gresita, zic eu, despre nasterea intr-un spital privat si o considera o fita.

Vreau sa va povestesc si experienta mea si sa las la latitudinea voastra sa decideti daca va schimbati parerea sau nu.

Imi doream mult sa nasc natural dar a trebuit sa nasc prin operatie de cezariana.

Inainte sa ajung la povestea nasterii propriu-zise, trebuie sa va mai dau cateva detalii.

Puteti citi si articolul despre Cum am aflat ca sunt gravida?.

Alegerea spitalului

Doamna doctor ginecolog care imi este doctor de 6 ani si care mi-a supravegheat sarcina, Zorela Sgarbura, si careia ii multumesc din suflet pentru inca o operatie reusita, nu mai opereaza la spitalele de stat de cativa ani.

Asa ca daca am vrut sa nasc cu dansa a trebuit sa aleg unul dintre spitalele private la care opereaza.

In afara de asta sunt foarte fricoasa, speriata de operatii, de spitale in general si de cum se comporta cateodata asistentele la spitalele de la stat.

Acum 2 ani tot doamna doctor m-a operat de un chist endometriozic, salvandu-mi ovarul, la spitalul Sanador.

Un spital curat, personalul extraordinar care mi-a oferit atentie 24 de ore din 24, conditii deosebite, asa cum ar trebui sa fie in orice spital.

! Daca nu stiati, la targurile gen Baby Expo, spitalele private vin cu oferte de pachete de nasteri si au cam 1000 de lei reducere fata de pretul din spital.

! Daca iti iei si pachete de celule stem (pe care le achizitionezi de la diferite firme) mai obtii reducere de inca 1000 de lei.

In luna octombrie am fost si eu la targul de la Romexpo si am facut contract cu spitalul Metropolitan, pentru ca este mai aproape de mine si m-am gandit ca trebuie sa nasc iarna,  este zapada, sa ajung repede.

Si este un spital mai nou cu echipamente medicale noi si rezerve de o persoana.

Am avut in total o reducere de 2000 de lei la pachetul de nasteri.

Pachet care costa in functie de tipul de nastere, naturala sau cezariana si in functie de doctorul care efectueaza operatia.

Am auzit ca nasterea la un spital privat costa undeva la 10000 de lei, adica 100 de milioane vechi ceea ce este gresit. Pretul este undeva la mai putin de jumatate, cu aceste reduceri.

Eu am platit in 3 rate ceea ce mi s-a parut mai convenabil.

Sa acordati mare importanta analizelor care se efectueaza in perioada de sarcina pentru ca va pot salva viata!

Si va ziceam ca imi doream sa nasc natural.

Nu s-a putut pentru ca transaminazele de la ficat mi-au crescut foarte mult, erau triple sau chiar de 4 ori si a trebuit sa fac cezariana a doua zi dupa ce au venit analizele.

Nu aveam niciun simptom doar ca atunci cand aveam contractiile Braxton-Hicks ma durea in partea dreapta dar nu am dat prea mare importanta.

Noroc cu analizele pe care doamna doctor le recomanda si inainte de nastere, ca am aflat despre aceste valori.

Dupa refacerea analizelor si dupa alte analize suplimentare pentru alte afectiuni s-a vazut ca erau crescute de la sarcina.

Am aflat ca rareori se intampla la prima sarcina ca ficatul sa nu poata suporta toxinele, presiunea pe el, etc si viata mamei este in pericol.

S-a intamplat cam asa…

Povestea nasterii

Eram la spitalul Metropolitan, la consultatia cu anestezistul (care se face cu cateva saptamani inainte de nastere) cand au venit analizele.

Doamna doctor anestezist a sunat-o pe doamna doctor ginecolog care mi-a recomandat sa fac nasc prin operatie cezariana chiar urmatoarea zi.

Aveam 37 de saptamani si 5 zile, adica o sarcina la termen, nu era periculoasa nasterea si nu mai suporta intarziere.

Mi-a facut programare la operatie la ora 9 dimineata si urma sa ajung la spital la ora 7.

Mi s-a facut frica dar eram si bucuroasa ca urma sa imi vad bebelusul pe care il asteptam de atata timp.

Toata ziua si toata noaptea ma gandeam la operatie, la faptul ca trebuia sa fac operatia doar cu rahie si nu cu anestezie generala si m-am apucat sa citesc in ce consta operatia.

M-a speriat si mai tare.

M-am trezit in dimineata zilei de 19 ianuarie la ora 6 dimineata si mi-am facut dus cu betadina asa cum mi-a recomandat doamna doctor.

M-am imbracat, mi-am prins parul intr-o coada simpla, fara sa ma fardez si impreuna cu mama mea si cu sotul meu am plecat inspre spital.

Nu mi-am luat la mine decat buletinul si analizele, biletul de trimitere de la medicul de familie si adeverinta de la munca, pentru ca la spital iti dau ei tot ce ai nevoie.

Era ditamai zapada si ca sa iesi de la noi de pe strada a fost o mare aventura.

Prin minte imi treceau o gramada de ganduri dar m-au incurajat vorbele socrului meu:

” Nu-ti fie frica, azi este cea mai fericita zi din viata ta pentru ca o sa devii mamica si o sa-ti cunosti baietelul!”

La spital

Am ajuns la spital si a trebuit sa asteptam vreun sfert de ora la receptie pana fata de acolo a chemat doctorul de garda pentru a ma prelua si a bagat niste date in calculator.

Ma gandeam cat mai dureaza…

Am mers in cabinetul doctorului ginecolog de garda care mi-a pus cateva intrebari si mi-a facut o ecografie, apoi m-a condus in rezerva mea, o rezerva de o persoana.

Este asemanatoare cu cea de la alte spitale private, pat automat (cred ca asa ii zice, are diferite butoane ca sa ridice diferite parti), baie, dulap, un fotoliu care se face pat, televizor, etc.

Cel mai mult imi place butonul „de panica” pe care daca il apesi imediat vine o asistenta. La alte spitale au fie tot asa fie un telefon cu o tasta de urgenta.

M-am dezbracat si m-am imbracat cu un fel de camasa de noapte care se leaga in fata si m-am asezat in pat.

O doamna asistenta mi-a conectat niste aparate pe burta ca sa vada bataile inimii, contractiile si mi-a bagat o branula in vena.

I-am pus o gramada de intrebari. Eu sunt stresul asistentelor. :))

Se facuse ora 8 jumatate. Vorbeam cu mami si cu sotul meu despre o gramada de lucruri dar mereu intrebam cat este ceasul.

A ajuns doamna doctor Sgarbura Zorela si m-a intrebat cum ma simt, mi-a zis cum o sa decurga operatia si m-a incurajat.

Dupa cateva minute am coborat la etajul unde se fac operatii cu mami, sotul meu si doamna asistenta… a…si cu pachetul pentru recoltarea de celule stem.

Mami si sotul meu au trebuit sa astepte pe hol si eu am intrat intr-o sala unde mi s-a pus o caciulita din aceea alba pe cap si am mers intr-una din salile de operatie.

Acolo era frig si ma asteptau alte 2 asistente si doamna doctor anestezist.

Nasterea prin cezariana

Eram foarte speriata de acea anestezie, rahie, care se face in spate.

M-am asezat pe patul de operatii, in fund, cu picioarele departate si una dintre asistente m-a tinut sprijinita pe ea, cu spatele incovoiat astfel incat anestezistul sa ajunga unde trebuie cu injectiile.

Tin minte ca m-a durut destul de rau si am simtit o presiune in spate.

Apoi a incercat sa imi bage epidurala.

Din cauza ca am scolioza si mereu cand o baga simteam o caldura care se lasa ba pe un picior ba pe celalalt asta insemnand ca nervii sunt aproape si este prea riscant, nu mi-a mai facut epidurala.

A venit si doamna doctor impreuna cu o alta doamna doctor care a asistat-o.

Era acolo si doctorul neonatolog.

Asistentele m-au ajutat sa ma intind pe masa.

Incet, incet nu imi mai puteam misca picioarele iar apoi degetele de la picioare.

Mi-au pus o „panza” albastra in fata, cam de la sani in jos si nu mai puteam vedea ce se intampla.

Imi era frica sa nu simt ceva, poate nu isi facuse anestezia efectul dar doamna doctor mi-a zis ca deja m-a taiat.

Am inceput sa tremur foarte tare.

Imi era frica si am inceput sa vorbesc cu doamna doctor anestezist, sa o intreb ce se intampla si chiar am rugat-o sa ma tina de mana.

M-a tinut de mana tot timpul operatiei.

Dupa vreo 10-15 minute care mi s-au parut mult mai mult, am auzit „aspiratorul” si stiam ca urmeaza sa il scoata pe bebe.

La cateva secunde am auzit plansetul bebelusului meu si mi-au dat lacrimile.

De acum sunt mamica!

Dupa ce l-au curatat mi l-au pus pe piept.

Plangea iar cand i-am zis: ” Ce faci iubirea mea?” si l-am alintat pe sprancene, a tacut si a ridicat din sprancene in sus, ca si cum stia ca il alint.

A fost cel mai emotionant moment si mi-l aduc aminte perfect.

Dupa asta m-am mai linistit, parca restul operatiei a trecut mai usor.

S-a terminat operatia si doamnele asistente m-au asezat in alt pat, mi-au pus niste sosete albe, lungi, de compresie, si m-au scos din sala.

Sotul meu era foarte emotionat si m-a sarutat.

Mi-a povestit ca nu a putut sa isi controleze lacrimile cand l-a vazut pe bebe.

Refacerea dupa cezariana

Am ajuns in camera, mi-au pus niste comprese reci cu gel pe burta pe care a trebuit sa le tin cateva ore.

La scurt timp l-au adus pe bebe si mi l-au pus la san. Sugea, tragea tare dar inca nu aveam lapte.

Am aflat seara ca nu ii dadusera completare de lapte praf si m-am suparat putin pentru ca nu ma intrebasera daca vreau sau nu.

Vroiam sa alaptez dar nu sa nu ii dea lapte copilului lapte daca eu nu aveam.

A venit aproape toata familia sa il vada pe bebe. Bineinteles ca au purtat cipici de unica folosinta si halate de unica folosinta.

Mi-au adus asistentele o carafa cu ceai iar seara am primit o supa limpede, cu un pai si un iaurt.

Sotul meu a dormit noaptea cu mine in rezerva, pe acel fotoliu care se face pat, pentru ca nu puteam sa ma ridic din pat, deja stresam asistentele cu calmante, sa imi aduca ceai cald, etc.

Urmatoarea zi dupa operatie a fost cea mai grea.

A trebuit sa ma „mobilizez”, adica sa ma dau jos din pat si sa merg 15 ture de culoar, ceea ce inseamna foarte mult.

Am reusit sa merg doar vreo 10.

Cel mai greu era sa ma dau jos din pat.

Tot timpul statea cineva cu mine, mami, soacra mea sau sotul meu.

Dimineata si seara veneau doctorii sa ma controleze iar pe asistente le chemam de cate ori aveam o intrebare, vroiam un calmant, vroiam alta camasa sau multe altele. V-am zis ca le-am stresat.

Am reusit sa mananc destul de bine, ceea ce mi se aducea in niste tavi speciale care tineau mancarea calda.

Urmatoarea zi a fost mai bine.

Mi-a venit spre seara si laptele.

A trebuit chiar sa ma mulg pentru ca mi se angorjasera sanii.

Imi aduceau bebele de cate ori vroiam, trebuia doar sa sun la neonatologie, ziceam numarul rezervei si veneau.

Mi-au explicat de multe ori si mi-au aratat cum sa ii dau sa suga si  chiar m-au ajutat sa ii dau sa suga.

In a treia seara mi-au aratat si cum se face baita, cum se schimba scutecul, etc si mi-au raspuns la multe intrebari.

A patra zi am putut sa plecam acasa, dupa ce ne-au facut recomandari atat pentru mine cat si pentru bebe.

Atunci a inceput adevarata aventura.

Despre asta va voi povesti intr-un articol viitor.

O zi frumoasa!

Pupici,

Aly

Comentarii

comentarii

4 thoughts on “Nasterea la un spital privat

  1. Vai, scumpa mea…..m-ai emotionat!!!! Cel mai mult cand l-ai luat pe bebe prima data….cred ca e cel mai frumos moment ever…uite, si acum imi dau lacrimile, cand iti scriu!
    Mie imi e teama de momentul nasterii -cand va veni timpul – insa incerc sa nu ma gandesc cand nu e cazul….si eusl sunt de acord cu nasterea naturala si am ramas surprinsa cand am vazut la Dragos ca te-a operat.
    Insa as prefera decat sa ma taie jos ca nu iese sau ceva, mai bine cezariana….
    Cat despre nasterea intr-un spital de stat sau privat…as alege probabil tot privat, dar ar conta mult si preturile, e clar.
    Te pup!iti doresc zile minunate, odihna si fericire! Te pup cu drag!

  2. să-ți trăiască băiatul și să te bucuri de el. se pare că atunci când e vorba despre naștere, oricât de unice am fi, toate semănăm – panică, panică, panică… 🙂
    e bine că ai găsit un dr cu care să te înțelegi. sunt dr cărora și dacă le dai mult tot nu comunică, nu se implică …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *